Sindromul Casanova

casanova

Din punct de vedere structural femeia si barbatul sunt diferiti. Barbatul are preponderent tendinte poligamice, in timp ce femeia este prin excelenta monogamica. Odata ipoteza acceptata (ca sa nu spunem realitatea), o sa trecem in revista cateva propozitii – sa le spunem statistice – dat fiind gradul lor mare de generalitate:

  1. Initiativa sexuala apartine barbatului.
  2. Barbatii sunt mai inclinati spre schimbarea partenerei si apreciaza mai mult diversitatea sexuala.
  3. In majoritatea cuplurilor, barbatul este cel care isi permite fantezii extraconjugale.
  4. Multe din partenerele sotilor infideli sunt femei necasatorite.
  5. Relevant este ca in cuplurile homosexuale se manifesta aceeasi dinamica: barbatii isi schimba partenerii, in unele cazuri de cateva zeci de ori, in timp ce cuplurile de lesbiene sunt mult mai stabile.

Am incercat sa cautam argumente ale acestei teorii in cateva manfestari ale acestui asa zis sindrom Casanova.

Pentru mine actul sexual este o forma de divertisment ca oricare alta. Ii propun unei fete cu aceeasi naturalete sa mergem la un film sau sa facem dragoste. Intra in stilul meu de viata. Nu am o prietena stabila dar intretin in acelasi timp vreo 3-4 relatii atractive pe care le alternez. Nu vreau sa credeti ca sunt un obsedat sexual. In general cred ca se da prea mare importanta acestui lucru. E ceva absolut firesc, de ce sa facem atata caz? Daca fata vrea e ok, daca nu totul ramane ca la inceput. Pentru mine diversitatea sexuala este o sursa de confort. O partenerea noua este un pariu care se cere castigat. O fata cu care deja te-ai culcat considera ca are si anumite drepturi asupra ta si devine obositoare. Imi aleg femeile in functie de starea de spirit asa cum un gurmand isi alege vinurile pentru dineu.

Eugen este un tip foarte bine, o aparitie extrem de senzuala. Mi-a placut de cum l-am vazut dar nu ma asteptam sa devina mai mult decat o "relatie de pat". Asta imi si doream atunci. Chiar si stilul lui direct mi-a placut. Am fost insa extrem de dezamagita. Avea o oarecare indemanare (experienta), stapanea o oarecare tehnica erotica, dar nu avea nici un pic de simtire. V-am spus, nu ma asteptam la o mare iubire, dar lipsa lui totala de tandrete, chiar si in imprejurarile cele mai intime, m-a paralizat, m-a inghetat. Am inteles atunci, pentru prima oara, sensul expresiei "un numar". Pentru el, eu eram acel numar. Este uimitor cum un barbat atat de aratos, atat de dotat pentru dragoste – in aparenta – iti poate oferi atat de putina satisfactie.

Pe sotia mea o cunosc de cand eram copii. Practic de la 18 ani suntem impreuna. De casatorit, ne-am casatorit 10 ani mai tarziu. O sa implinim in curand 30 de ani de convieturire, ceea ce este o gramada de vreme. Daca v-as spune ca in tot acest timp nu am avut nici o alta legatura, nu m-ati crede. Si bine ati face! Am avut nu una, ci mai multe, si inainte si dupa casatorie. Nu sunt un barbat frumos dar mi s-a spus ca exercit o atractie strict erotica si asta cred ca este cel mai important. Am cautat insa intotdeauna sa innobilez relatiile pe care le-am avut. Putine dintre ele au fost exclusiv carnale. M-am implicat sufleteste, cateodata periculos de mult. Periculos pentru mine, ca persoana, prin dedublarea la care ma supuneam. Pentru ca niciodata nu am avut intentia de a-mi parasi familia. Imi preveneam partenerele, de la inceput, ca nu se pune problema divortului si nici una din ele nu a avut lipsa de tact sau de gust de a mai discuta pe aceasta tema. Am cunoscut femei de calitate care nu au facut caz din faptul de a fi casatorit. As vrea sa va mai spun ca nu as avea nimic impotriva daca sotia mea s-ar implica intr-o astfel de legatura, cu conditia sa fie in stare sa o traiasca frumos, sa constituie pentru ea o sursa de implinire sufleteasca.

Parerea noastra:

Este greu de spus ce atarna mai greu in balanta in cazul unei femei care accepta curtea unui barbat casatorit. Unii psihologi afirma ca aceste femei prezinta un grad scazut de stima fata de propria persoana, ceea ce le conduce la ideea ca nu merita si nu vor avea niciodata un barbat al lor si ca, in consecinta, e buna si o jumatate de barbat. Partea proasta este ca, intr-o relatie de acest gen, stima fata de sine, este inca si mai ranita, deci continua sa scada, facand din femeie o victima si mai vulnerabila pentru urmatorul barbat.

Exista si tabara adversa, cea a psihologilor care afirma ca un sentiment exacerbat al propriei superioritati poate conduce la aceeasi atitudine. O femeie foarte sigura pe ea considera ca orice barbat i se cuvine, indiferent de starea matrimoniala a acestuia.

"Primul meu mariaj, contractat in anul I de facultate, n-a tinut. Adica a tinut 5 ani, nu toata viata, asa cum m-as fi asteptat. Dupa pronuntarea divortului am devenit o fiara. N-am scapat nici o ocazie pentru a infiripa o aventura. Acestea devenisera atat de numeroase incat aveam probleme in a nu le pune pe prietenele mele fata in fata. Am "testat" toata gama, de la "fecioare" la femei maritate si mai in varsta ca mine in incercarea mea de a razbuna (asa credeam eu pe atunci) tineretea pe care nu o traiesm la adevarata ei valoare. La nici 3 luni de la divort am cunoscut-o pe actuala mea sotie. Din acel moment nu mi-a mai trebuit nici macar umbra altei femei. a fost, daca vreti sa-i spunem asa, dragoste la prima vedere. Exista, cu siguranta, femei mai tinere, mai frumoase sau mai apetisante decat sotia mea. Dar pentru mine, ea reprezinta garantia ca totul va merge bine. De la ea am invatat ca viata merita sa fie traita."

Parerea noastra:

Iata ca se poate! Ca exista un moment (sau un motiv) in care (sau pentru care) un barbat isi leapada armura de "zburator" si sindromul Casanova dispare. Oboseala? Sila? Sentiment al inutilitatii? Sau implinire sufleteasca? Ceea ce-l face sa dispara este la fel de misterios ca si cauzele care il produc. Si inca ceva: poate e adevarat ca biologicul si natura l-au facut pe barbat poligam. Dar nici societatea nu-l prea "ajuta" in efortulrile lui "sincere" de a se mentine fidel. Escapadele unui barbat sunt privite cu mult mai multa indulgenta decat cele ale unei femei. Desi admitem egalitatea dintre sexe, multi numesc fara retinere "tarfa" o femeie care, poate dintr-o explicabila dorinta de perfectiune, isi schimba frecvent partenerii. Un barbat, pentru acelasi lucru, ar capata apelativul de "fluturas" sau "gigolo".

Am prezentat cateva fapte, am incercat cateva explicatii. Nu ne vom hazarda insa in a propune remedii. Poate ca toata aceasta alergatura continua, neincetata,pur si simplu pentru unii reprezinta "sarea si piperul" vietii.

Related posts