Nu o data am ramasi surprinsi de durabilitatea unor cupluri aparent nepotrivite. Oameni despre care ai fi jurat ca nu vor ramane impreuna mai mult de trei luni iti fac in ciuda si formeaza cupluri ce rezista cu succes ani si ani de zile. Cu totii cunoastem perechi in care unul dintre parteneri este un artist ratat, iar celalalt un "sac de box", gata sa incaseze loviturile fara crancire, ori in care unul are darul de a fermeca multimile cu vorbe, in timp ce celalalt se manifeta monisilabic iar punctul lui de vedere este ca si inexistent. Variatiile pe aceste teme sunt nenumarate (unele dintre ele clasice). Si totusi, aceste cupluri par a nu manifesta nici un interes in a cauta un partener mai simpatic. Ce oare ii tine impreuna? Sau ce vad oare unul la celalalt? In afara de anumite interese materiale sau situatii obiective in care despartirea nu prea e posibila sau nu e dorita din interes material (mai mult sau mai putin), expertii cred ca cel mai important lucru la astfel de cupluri este gasirea unei "plute emotionale" catre celalalt. Cei implicati in astfel de relatii isi satisfac unul altuia diferite nevoi psihologice, nevoi de care, de cele mai mute ori, nici macar nu-si dau seama. Astfel de oameni se simt atrasi unul de celalalt din cauza dorintelor lor inconstiente, care corespund si se compenseaza, in mod misterios, permitandu-le astfel celor doi parteneri sa se simta in siguranta. Intr-o oarecare masura, fiecare din noi isi alege partenerul pe baza unor calitati complementare: iti pti admira jumatatea pentru modul usor in care trateaza problemele, in timp ce ea admira la tine judecata ta strivitoare. Majoritatea unor astfel de cupluri dispun de un pachet de dorinte, pe care, in mod inconstient, consimt sa le indeplineasca unul pentru celalalt, totul prinzand viata intr-un asa numit joc. Iata cateva roluri si reguli dupa care se desfasoara acest joc:
1. Ursul si Papusa
Un zambet cuceritor, parul cret, garderoba – ultimul racnet. Prietenul ei, Ursul, este genul plin de responsabilitati, al carui instinct organzatoric ordoneaza tot ce misca in raza lui de actiune. Deseori el istoriseste cu placere povestioare care pun in evidenta superficialitatea Papusii. Papusa se socoteste fericita ca Ursul gaseste amuzante micile ei gafe, deoarece este total dependenta de el. Singura n-ar fi in stare sa gateasca ceva mai complicat decat o tartina cu unt, ce sa mai vorbim de tinerea unui buget echilibrat… Ursul achita notele de plata, face planurile de vacanta, se oupa chiar si de alegerea garderobei Papusii. Cum poate suporta Papusa dominatia Ursului? Si cum de nu se plictiseste Ursul sa se ocupe de toate nimicurile pe care Papusa nu le poate duce pana la capat? Spiritul Ursului isi gaseste in neindemanarea si inadaptarea la viata a Papusii un teren ideal de actiune. Asta ii confera senzatia ca este un tip matur si stapan pe situatie. Atat timp cat este sigur ca Papusa nu se poate descurca fara el, Ursul se considera demn de dragoste si in siguranta. Stie ca nu va fi parasit. Papusa, la randul ei, a fost in copilarie si adolescenta "papusa tatii", ferita de orice greutate si crescuta in afara oricarei privatiuni si frustrari. Ei bine, acest tata bun si prevenitor ii lipseste acum, cand, ajungand in situatia de a-si castiga singura existenta, constata ca lucrurile nu sunt chiar atat de simple. Ori, pentru a amana cat mai multa vreme aceasta maturitate plina de responsabilitati neplacute, Ursul este un tata la fel de bun ca si cel natural, nu-i asa?
2. Sfanta umila si pacatosul
Poate ca pana la urma Pacatosul nu ar fi un tip complet rau. El are, insa, o mare slabiciune, catastrofala, care-i altereaza imaginea in societate. Sa zicem, bea de stinge. Sotia sa, cea care-l ingrijeste, care incearca cu disperare sa salveze aparentele, care-si cere scuze tot timpul pentru fapte pe care nu le-a comis si care suporta fara discutie toata aceasta situatie mai mult decat penibila (pastrandu-si chiar si speranta ca, odata, toate se vor indrepta) este o "sfanta". Asta n-o poate nega nimeni. Rolul de "sfant" are avantajele lui, mai putin evidente dar fundamentale. Este adoptat, in general, de persoanele nu foarte sigure pe ele, poate chiar inadaptate. A avea in preajma ta un "pacatos" te face sa te simti, prin comparatie, mai puternic, mai stapan, daca nu pe situatie cel putin pe viciul celuilalt. Si apoi rabdarea umila atrage de la sine o mare apreciere, simpatie, compasiune a celor din jur, lucru care pentru genul acesta de persoane nu este deloc putin! In compania "sfantului", "pacatosul" se poate lasa in voie macinat de slabiciunea sa. Are cine sa lupte pentru mantuire. Este un fals de neeleganta dar eficace evadare din fata responsabilitatilor sociale. Iar faptul ca starneste atata dezaprobare poate fi perceput chiar ca excitant.
📖 Citește și:
3. "All you need is LOVE" sau "Cum sa ne devoram reciproc"
Vai, cat de mult se iubesc! Inseparabili din ziua in care s-au cunoscut. Sarbatorindu-si in intimitate fiecare moment ce aniverseaza un eveniment al cuplului, fie el cat de mic. Cina la lumina lumanarilor, sampanie, amor dezlantuit dupa. Ma rog, tot tacamul de rigoare. Dar Doamne, cata gelozie, cata intransigenta! Orice mica scapare, orice mica neglijenta, orice zambet amical adresat altcuiva declansaza un val de lacrimi sau de reprosuri dramatice. Si deobicei certurile monumentale se incheie printr-o ruptura brutala ce dureaza pana… a doua zi. Intre tandretea debordanta si certurile de pomina, acest cuplu traieste o stare de spirit care cu greu poate fi numita dragoste. Psihologii pun acest gen de comportament pe seama narcisismului (dragostea exagerata fata de propria persoana). Pentru ca in copilarie nu s-au simtit suficient de iubiti si alintati, cei din aceasta categorie tanjesc dupa o mama ideala (sau un tata, in cazul fetelor), cineva care sa-i adore si sa-i inteleaga neconditionat si in exclusivitate. Cauta pe cineva care sa le indeplineasca nu numai orice dorinta, ci si, in mod magic, sa le anticipeze, sa le ghiceasca orice dorinta. Ei cauta nu atat persoana iubita ci un suflet care sa li se potriveasca gand la gand cu bucurie. Pentru ca ambii parteneri se simt la fel de amenintati intr-o lume ostila, impartasesc aceeasi dorinta de a creea un univers aparte, intim, romantic pana la extrem, in care sa nu incapa decat ei doi. Cand vreun intrus, fie el prieten sau coleg de serviciu patrunde in acest univers pentru doi, cel "respins" sau trecut pe planul doi reactioneaza prin teama si furie. Dar, din moment ce au atata nevoie unul de celalalt, starea de razboi nu se poate prelungi la nesfarsit. "Furtunile" nu fac altceva decat sa intareasca aceasta legatura, care le ofera ceea ce isi doresc cel mai mult: siguranta ca sunt, pentru o fiinta umana, cea mai importanta persoana in Univers!
4. Un cuplu "de aur"
Amandoi sunt oameni importanti. Fiecare este "cineva" la locul sau de munca. Iar importanta functiilor ii obliga sa faca fata la o multime de alte lucruri. Sunt obligati sa participe la viata mondena, impreuna sau separat. Sunt obligati sa calatoreasca in interesul serviciului. Un telefon de departe tine loc, deseori, manifestarilor de tandrete. Despre ei insisi sustin ca formeaza un cuplu perfect. Independenta in miscare a fost parte constituenta a "contractului prenuptial". Se simt mai apropiati decat multi altii, chiar daca se vad pe apucate. Stapanirea de sine a celuilalt este o garantie ca, in caz de nevoie, se pot sprijini unul pe celalalt. Acest gen de cuplu "risipit" este pentru multi o enigma greu de inteles. Dar ei considera ca au tot ceea ce isi doresc: loialitate, compatibilitate in stilul de viata, independenta mult visata.
5. Uliul si porumbelul
Pentru Porumbel, Uliul constituie o atractie careia cu greu i se poate impotrivi. Si cum sa i se impotriveasca atat timp cat o zi alaturi de el este tot ceea ce-si poate dori? Uliul se poarta de parca n-ar exista decat o singura femeie pe Pamant, si aceasta ar fi cea mai frumoasa, cea mai sexy si… a lui. Cateva ore de vis, o despartire tandra si apoi… nimic. Dispare pentru un timp fara explicatii, fara motive aparente. Apoi, mai repede sau mai tarziu, reapare de parca nimic nu s-ar fi intamplat si parca mai indragostit ca niciodata. Iar jocul reincepe. Ce-l tine pe bietul Porumbel in mrejele parsivului Uliu? Se poate ca explicatia zace tot in frageda pruncie, cand afectuosul Porumbel facea tot ce-i statea in putinele-i puteri pentru a-si atrage dragostea unui parinte distant. Si pentru ca n-a reusit atunci, iata-l acum incercand sa cucereasc un adult distant, suficient de abil pentru a-i darui iluzia ca o atare cucerire este posibila. Iar daca Uliul este atat de tandru si de atent, inseamna ca dragostea e pe aproape si luarea in stapanire e doar ochestiune de zile. Iar Uliul dispare din nou si reapare, Dumnezeu stie cand… Pentru el, lucrurile sunt clare… totul pana la libertatea proprie. Daca-ti da mana sa te dezvalui cald, apropiat, vulnerabil, atunci trebuie sa stii sa si incasezi loviturile. Caci el nu are deloc intentia de a se lasa lovit. Pentru a supravietui din punct de vedere emotional, este convins ca trebuie sa pastreze o anumita distanta. Tandretea, serile de vis? Chestie de indemanare! Si de tainica dorinta ca, totusi, aceste lucruri sa existe. Dar, mai presus de orice, o femeie gata de a face orice pentru el, care-l place, in mod evident, este o ocazie tentanta la care singurul rapuns rezonabil este "de ce nu?"
💬 Ti-a fost util acest articol?
Nota ta apare pe Google si ajuta alti cititori