Nu o data am ramasi surprinsi de durabilitatea unor cupluri aparent nepotrivite. Oameni despre care ai fi jurat ca nu vor ramane impreuna mai mult de trei luni iti fac in ciuda si formeaza cupluri ce rezista cu succes ani si ani de zile. Cu totii cunoastem perechi in care unul dintre parteneri este un artist ratat, iar celalalt un „sac de box”, gata sa incaseze loviturile fara crancire, ori in care unul are darul de a fermeca multimile cu vorbe, in timp ce celalalt se manifeta monisilabic iar punctul lui de vedere este ca si inexistent. Variatiile pe aceste teme sunt nenumarate (unele dintre ele clasice). Si totusi, aceste cupluri par a nu manifesta nici un interes in a cauta un partener mai simpatic. Ce oare ii tine impreuna? Sau ce vad oare unul la celalalt? In afara de anumite interese materiale sau situatii obiective in care despartirea nu prea e posibila sau nu e dorita din interes material (mai mult sau mai putin), expertii cred ca cel mai important lucru la astfel de cupluri este gasirea unei „plute emotionale” catre celalalt. Cei implicati in astfel de relatii isi satisfac unul altuia diferite nevoi psihologice, nevoi de care, de cele mai mute ori, nici macar nu-si dau seama. Astfel de oameni se simt atrasi unul de celalalt din cauza dorintelor lor inconstiente, care corespund si se compenseaza, in mod misterios, permitandu-le astfel celor doi parteneri sa se simta in siguranta. Intr-o oarecare masura, fiecare din noi isi alege partenerul pe baza unor calitati complementare: iti pti admira jumatatea pentru modul usor in care trateaza problemele, in timp ce ea admira la tine judecata ta strivitoare. Majoritatea unor astfel de cupluri dispun de un pachet de dorinte, pe care, in mod inconstient, consimt sa le indeplineasca unul pentru celalalt, totul prinzand viata intr-un asa numit joc. Iata cateva roluri si reguli dupa care se desfasoara acest joc:
